ANTIESTROGENI

Estrogenii sunt prezenţi în mod natural în organismul masculin, deoarece îndeplinesc un şir de funcţii importante. Multe regiuni ale creierului au receptori ai estrogenilor. În anul 1981 a fost înaintată o ipoteză care susţine că estrogenii reglează nivelul hormonului luteinizant şi respectiv al testosteronului.
Atunci s-a lansat ideea despre posibilitatea de a mări nivelul testosteronului prin metoda inhibării sintezei estrogenilor. Alte particularităţi ale estrogenilor: participă la reglarea libidoului (dorinţa sexuală), menţine un nivel normal al lipoproteinelor cu densitate mare (colesterolul “bun”), reglează dezvoltarea fătului în placentă. În plus, estrogenii şi testosteronul au o relaţie de sinergie – fără corelarea lor, muşchii nu ar creşte. În consecinţă, menţinerea echilibrului în organismul masculin se supune următoarelor principii: noi dorim să coboram nivelul de estrogeni exact cu atât cât să regleze libidoul şi nivelul colesterolului “bun”. Persoanele care iau steroizi anabolizanţi au doua variante :1. să evite steroizii care se transformă în estrogeni ;2. vor administra antiestrogeni. Să cercetăm mecanismul de acţiune al antiestrogenilor în organism. Majoritatea steroizilor se aromatizează în felul următor: o moleculă de steroid găsindu-se în sânge în stare liberă, interacţionează cu o moleculă de un anume ferment – aromatoză, care transformă steroidul în estrogen (de remarcat că procesul invers este absolut imposibil). Apoi molecula de estrogen se uneşte cu un receptor estrogenic. Efectul acestei uniri depinde de locul unde se găseşte receptorul cu care s-a unit molecula de estrogen. De exemplu, receptorii situaţi în muşchii toracali vor provoca ginecomastie, iar receptorii situaţi în alte parţi ale corpului pot cauza consecinţe neplăcute. Există două metode de combatere a acestor efecte secundare: - a nu permite moleculei deja formate de estrogen să se unească cu receptorul estrogenic; - a nu permite steroidului să se unească cu aromatoza. Preparatele concepute prin prima metodă se numesc antagonişti ai estrogenului, iar preparatele ce acţioneaza în al doilea mod – preparate antiaromatazice.